Giulestina

best football site
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  Conectare  

Distribuiți | 
 

 Dan Coe

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Admin
Admin


Mesaje : 10
Data de înscriere : 18/03/2008

MesajSubiect: Dan Coe   Lun Mar 24, 2008 10:26 am

Dan Coe
Nu o data evocarile noastre, ale fostilor jucatori, se opreau la mahalaua copilariei, prezenta tot timpul in amintirea noastra. Ea continua sa ne obsedeze, desi se construise noul pod Grant...
A plecat un tren din gara...Si cu el iubirea noastra! A tuturor iubitorilor Rapidului. A echipei din Giulesti. Dan Coe. Un produs de elita al Giulestiului, al clubului sportivilor feroviari, al Rapidului. La 18 septembrie 1941 se nastea la Bucuresti in casa fotbalistului divizionar Duce Coe, copilul Dan Coe. Dan Coe reprezenta o mare exceptie a fotbalului nostru in care fiul si-a intrecut tatal. In 1956 debuta la juniorii Rapidului. In 1960 la tineret. Un an mai tarziu debuteaza in prima divizie pe postul de fundas dreapta , la Lupeni, intr-un meci incheiat cu scorul de 1-1. Devotat clubului si echipei, Dan Coe a fost totdeauna fotbalistul gata de orice sacrificiu. Nu facea nici un rabat in pregatire, iar in ceea ce priveste raporturile cu colegii de echipa, era de o corectitudine greu de inchipuit. Nu reprosa niciodata nimanui vreo greseala.
Rapidul nostru a fost invitat in Franta, de firma Adidas, pentru un joc cu una din cele mai puternice echipe franceze: cea din Strassbourg.La aceasta echipa juca pe atunci cunoscutul international iugoslav Osim.
Acest joc - care de altfel s-a incheiat cu un rezultat bun pentru noi: 1-1 in care Dan - "ministrul apararii" asa cum era el denumit la Rapid, a facut un meci fara greseala. Osim, celebrul Osim, rasfatatul tribunelor, nici nu s-a vazut. Dan a impus un respect care a facut ca idolul local sa fie uitat pe moment. Acum, el era idolul.
La intoarcere, bucuria-i era deplina: intre timp Dan(anihilarea lui Osim, oare??) fusese din nou chemat la lotul national. Iar rezultatul se stie. Marele Eusebio avea sa isi vada cateva luni mai tarziu, visurile spulberate. La Bucuresti( Romania - Portugalia 1-0), Dan a fost la fel de stralucitor ca si la Strassbourg. Dar, oare, in cate meciuri spiritul sau de abnegatie, de devotament total fata de interesele echipei in care juca - fie echipa clubului, fie echipa nationala - nu va fi fost una din chezasiile victoriilor ?Tot din toamna anului 1969 am ramas si acum cu imaginea lui dintr-un meci cu Steagul Rosu cand, jucand aproape tot timpul cu capul bandajat in urma unei intrari dure a lui Florescu, care i-a spart arcada, producandu-i si alte rani, Dan, desi chemat insistent pe margine de medicul echipei, a refuzat categoric inlocuirea. Nu putea concepe asa ceva. Echipa Rapid conducea cu 1-0, iar brasovenii, intaratati de pe margine de antrenorul lor, dominau insistent. Dan si-a dat seama ca nu poate dezerta. Vazandu-l jucand asa, cu capul bandajat, toti ceilalti au prins curaj. Iar "ministrul apararii" si-a revendicat cu adevarat titlul. Rezultatul: Rapid a cucerit atunci doua puncte iar Valentin Stanescu avea sa constate ca team-ul feroviar ramasese o echipa inexpugnabila chiar si dupa plecarea sa. Chiar mai mult...
In 1973, reintors din Belgia (unde a jucat pentru un an de zile in cadrul campionatului acestei tari), pentru a-si incheia cariera in cadrul clubului care il lansase in lumea dreptunghiului verde cu porti si in cadrul careia jucase o viata intreaga, lui Dan(a cata oara?) i s-a trantit usa in nas. Si , culmea , chiar de unul din fostii colegi de echipa ajuns acum, peste noapte, antrenor. "Tu?! N-am nevoie de tine! Esti prea batran! " Antrenorul cu pricina urma sa fie viitorul cetatean grec Macri.
A inghitit in sec, a strans din dinti, a stat un sezon pe tusa, iar in primavara anului 1974 s-a urcat in tren si s-a oprit la Galati. Adica in divizia B. Acolo unde F.C.M.-ul din frumosul oras dunarean, se afla pe locul 2 , la cinci puncte de Gloria Buzau.Dar cu Dan nu era de glumit. Incet, incet stadionul din Galati a inceput sa se umple, sa devina neincapator. Iar la inceputut verii dunarenii erau in A. La ce diferenta? Exact la cinci puncte.
Si asta in timp ce Rapidul...cobora iarasi in B, de data asta pentru o mai obscura si impusa penitenta.Ce va fi fost oare in sufletul lui atunci? Cand, datorita capriciilor unui asa-zis antrenor, a fost pus sa se desparta de o echipa pe care a iubit-o cat a trait. Pierderea s-a dovedit ireparabila. Mai tarziu, Dan a intrat in nefiinta, pe meleaguri straine, in circumstante de-a dreptul bizare, traumatizat sufleteste si devorat de dorul de tara si de prietenii lasati aici pe care pentru a evita posibile represalii, n-avea sa-i mai revada...
Chiar daca el acolo, la Galati, isi incheia stralucit, in liniste si tacere, departe de inegalibilul pod Grant, o cariera la fel de inaltatoare, dar deloc usoara, imediat dupa moartea sa, Dan a intrat in legenda. In legendele fotbalului romanesc si ale Giulestiului.
El, Dan Coe, a fost liderul cu 41 de selectionari in echipa nationala. A jucat la o singura echipa, numita Rapid si a fost din anul 1970 maestru emerit al sportului.
Capitan al echipei Rapid si al nationalei, ramane o figura legendara a fotbalului romanesc.
Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://giulestina.forumz.ro
 
Dan Coe
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Giulestina :: Fotbal Club Rapid Bucuresti :: Jucatori/Legende-
Mergi direct la: