Giulestina

best football site
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  Conectare  

Distribuiți | 
 

 Mitul Rapidului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Admin
Admin


Mesaje : 10
Data de înscriere : 18/03/2008

MesajSubiect: Mitul Rapidului   Lun Mar 24, 2008 6:52 pm

In vara anului 1923 un grupa de muncitori entuziasti de la Atelierele Grivita au pus bazele Asociatiei culturale si sportive C.F.R., din primul comitet facand parte: maistrul Teofil Copaci – devenit presedintele asociatiei, strungarii Grigore Grigoriu, D. Constantinescu, G. Ginzer, T. Petre, Franz Hladt. Sportul de inceput a fost fotbalul, iar echipa constituita in luna septembrie, dupa fuzionarea celor de la “Ateliere” cu CEI DE LA “Excelsior” si avand in frunte pe Emil Dobrescu, V.Constantinescu, Gh. Marculescu, D. Itu – a inchiriat terenul C.A.B. de la Sosea, pentru antrenamente si jocuri. Primele tricouri au fost confectionate din panza visinie in casa lui Grigoriu, iar ghetele cu crampoane, reconditionate din bocancii uzati ai muncitorilor ceferisti de la Ateliere. Asa a fost inceputul uneia dintre cele mai vechi si populare echipe romanesti de fotbal.
De atunci s-au scurs peste 80 de ani, timp in care formatia feroviarilor bucuresteni, parcurgand un drum presarat cu multe satisfactii competitionale, pe plan intern si international, a purtat trei nume, toate simbolizand, de fapt, simbioza perfecta dintre popularitate si sport: C.F.R. (1923 – 1936); Rapid (1936 – 1944); C.F.R. (1945 – 1949); Locomotiva (1950 – 1958) si Rapid (din 1958).

In prima parte a existentei sale (1923 – 1932) echipa ceferistilor bucuresteni a activate in campionatul orasului Bucuresti. In aceasta perioada au facut parte din conducere: Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Bozie Codreanu, iar din lotul de jucatori: Stanica, Tudor, Molnar, Stefanescu, Foran, Leoveanu, Buta, Calos, Constantinescu, Grigoriu, Fetzko, Georgescu, Hladt, Geza, Weiss, Albert, Clinciu, Jinga, Block, Filip, Itu I, Itu II, Stan, Cretu, Parvulescu, Cichi, Radu, Schileriu, Svetcovschi, Serb, Oros, Picu, Teodorescu, Ujlacki, Glivici,Pop, Wetzer II, Biberi, Dobrescu I, Kelemen, Papoi II, Palco, Voiculescu, Szabo, Naghi, Marculescu, Ispas, Trandafir, Tanase, Tenescu, Wolf, Vintilescu, Mardare, Schei, Petrovici, C. Bauer, Valcov I, Valcov II, Abrudan, Ghebrovschi, Boblea, Gaiducovici, Boros, Postolache, Mateescu, Munteanu, Chiroiu I, Chiroiu II, Atilla.







Incepand cu anul competitional 1932-1933, feroviarii bucuresteni, avand ca baza de antrenament si loc de disputare a meciurilor oficiale terenul Giulesti, activeaza in Divizia A – o data cu prima editie a acesteia, ca noua formula de disputare a campionatului national.


Locurile ocupate in clasament in cele noua editii organizate pana in anii celui de al doilea razboi mondial au fost urmatoarele: II in seria 1 (1932 – 1933), IV in seria 1 (1933 – 1934) , X (1934 – 1935), VII (1935 – 1936), si II (1936 – 1937); in acesti ultimi trei ani Divizia A fiind organizata intr-o serie unica; locul I in seria 1, in 1936-1937, cand, ajungand in finala campionatului national a pierdut in fata Ripensiei ambele manse cu acelasi scor ( 0 –2 ); locul VI (1938 – 1939) si apoi doi ani consecutive, locul II (1939 – 1940 SI 1940 – 1941). In aceasta perioada divizionara A (1932 – 1941) au facut parte din conducerea clubului: V. Blaj, V. Baidin, C. Bauer, iar ca antrenori au functionat: Wana, C. Kalman si St Auer. Dintre jucatori: Baratki `Minunea Blonda`, Ionica Bogdan, Bazil Marian, Auer, Rafinscki, Wetzer, Vintila, Rasinaru, Sipos, Moldoveanu, Sadowski, Marton, Lengheriu, Gavrilescu, Jurca, Ghiuritan, Cuedan, Barbu II, Negru, Radulescu.









Tot in acest interval de timp a fost inaugurat , la 8 iuni 1939, stadionul Giulesti, care va fi multa vreme unul dintre cele mai solicitate stadioane din Capitala si din tara, atat pentru meciurile din campionat, cat si pentru cele internationale. In anii celui de al doilea razboi mondial echipa feroviarilor bucuresteni a luat parte la campionatul national in formula restransa, continuan sa se mentina in randul protagonistelor competitiei..

Dupa razboi, giulestenii si-au reluat locul in prima divizie, clasandu-se pe parcursul a cinci editii de campionat pe urmatoarele pozitii: V (1946 – 1947 ), III (1947 – 1948), II (1948 – 1949 si 1949 – 1950), XI (1951). A urmat apoi, pentru prima data in istoria echipei, un an de divizia B (1952), la capatul careia formatia antrenata atunci de I. Lengheriu, avand in componenta sa pe: V. Stanescu, Dungu – Demeter, Macri, C Simionescu, Cristescu, Ruzici, Socec – Lungu, Marian, A Radulescu, Ferenczi, Filote, Roman, Avasilichioie si Calin, a revenit in primul esalaon. Dupa alti doi ani insa (1953, locul V si 1954, locul XII) Giulestiul suporta pentru a doua oara insatisfactia parasirii Diviziei A unde, din fericire, pentru numerosii sai suporteri, echipa nu va sta decat, ca si la precedenta retrogradare, tot un singur an (1955). Rapida jonctiune cu prima divizie se datoreaza antrenorilor Fr. Ronnay si Bazil Marian care au rea lizat acest lucru cu urmatorul lot de jucatori: Coman, Dungu, Todor – Cristescu, Dodeanu, Macri, Garbeloti, Langa, Varzan – Filote, Roman, Olaru, Zeana, Milea, Ferenczi. In continuare, feroviarii bucuresteni se vor gasi – cu mici exceptii – in plutonul fruntas al campionatului, ocupanad succesiv locurile: IV (1956), VIII (1957 – 1958), IV (1958 – 1959), X (1959 – 1960), III (1960 – 1961), V (1961 – 1962), VIII (1962 – 1963), II (1963 – 1964, 1964 – 1965, 1965 – 1966) pentru ca, in 1966 – 1967 sa se implineaca, in sfarsit, mare vis al “Real Giulestiului”, castigarea titlului de campioana a tarii.






In acest an competitional al celui mai mare success pe plan intern, formula organizatorica a clubului a fost: Mihai Valceanu – presedintele clubului, Emil Spirea – presedintele sectiei fotbal, Maxim Tipurita si Eugen Sipos – membri in biroul sectiei; Valentin Stanescu si Victor Stanculescu antrenori; Andrei, Necula `Rica` Raducanu, Lupescu, Motroc, C. Dan, Greavu, Macri, Dinu, N. Georgescu, Costea, Stefan, Jamaischi, Bebita Nasturescu, Dumitriu II, Ion Gh. Ionescu, Codreanu, Kraus, M Popescu, Ad Popescu, Mitroi, Neagu – jucatori.

Au urmat alte patru editii de campionat in care Rapid a ocupat, cu exceptia anului 1967 – 1968 (locul IX), pozitii pe podiumul intrecerii interne: locurile III (1968 – 1969), II (1969 – 1970) si din nou II ((1970 – 1971), dupa care echipa a inceput sa alunece usor spre coada clasamentului: locul X (1971 – 1972), XIII (1972 – 1973), XVI (1973 – 1974), si pentru a treia oara in Divizia B. Conform obiceiului, despratirea de primul esalon n-a durat decat un an (1974 – 1975), dupa care antrenorii Ion Motroc si V Copil au adus Rapidul in A, in urmatoarea componenta: N. Raducanu, Ionita, Pop, Fl. Marin, Grigoras, Nita, Stefan, M. Stelian, A. Neagu, Savu, Manea, Bartales. In mod surprinzator insa, revenirea echipei in prima divizie nu a insemnat si un moment de reala redresare, ca in alte imprejurari asemanatoare, si, dupa numai doi ani (locul XIV in 1975 – 1976 si XVI in 1976 – 1977), Rapid a coborat pentru a patra oara in Diviz ia B, unde, la fel de surprinzator, va ramane, de asta data, nu mai putin de sase campionate: locul IV (1977 – 1978), VI (1978 – 1979), II (1979 – 1980), III (1980 – 1981), II (1981 – 1982) si, in sfarsit , locul 1 (1982 – 1983). Revenirea in primul esalon se datoreaza antrenorilor Valentin Stanescu si Viorel Kraus, precum si jucatorilor: Ion Gabriel, Manu, I. Popescu, Paraschiv, Parvu, Sisca, Tita, Iancu, Cojocaru, Ion Ion, Manea, Ad. Dumitru, Petrut, Ispas, C. Dumitriu, Avram, Damaschin I, Marta, Lazar, Koti, Saftoiu, A. Mincu, Petre Peetre.

Subsemnatul face aici o mica paranteza, amintindu-mi cu o imensa placere primul meci vazut `live` al Rapidului in editia 1983 – 1984 in compania formatiei FC Olt. Pe stadionul Republicii, am tremurat de emotie cand Rapid a inscris prin Ion Ion un gol ce a ridicat in picioare cei peste 30,000 de spectatori prezenti. Atunci am inteles prima oara ceea ce inseamna Rapidul – o stare de spirit, un mod de viata.

In anul competitional 1983 – 1984 Rapid a ocupat locul XIII in Divizia A.

Daca performantele Rapidului in prima competitie interna – campionatul – n-au fost de-a lungul existentei sale pe masura valorii, a componentilor sai, in schimb rezultatele in Cupa Romaniei o situeaza la nivelul marilor performante. Rapid a castigat de 11 ori pretiosul trofeu (de sapte ori inainte de razboi, si sase editii dintre acestea consecutive), a mai jucat finala de 5 ori (1960 – 1961: 1-2 cu Ariesul Turda, o surpriza de proportii, 1961 – 1962: 1- 5 cu Steaua, 1967 – 1968: 1-3 in prelungiri cu Dinamo; 1994 – 1995 pierduta la penaltyuri cu Petrolul si 1998 – 1999 pierduta la penaltyuri cu Steaua).

Pe plan international Rapid a reprezentat cu cinste fotbalul romanesc in numeroase si prestigioase competitii. Astfel, participand inainte de razboi in: Cupa Europei Centrale (Mitropa) a obtinut urmatoarele rezultate: 1-4 si 4-0 cu Ujpest Budapesta; 0 – 3 si 2 –1 cu Genoa 1893 (1938); 3 – 0 si 2 – 1 cu Hungaria Budapesta; 0 – 0, 0 – 0, si 1 – 1 Gradjanski Zagreb in 1940, cand s-a calificat in finala competitiei, nedisputata din cauza razboiului.


In perioada postbelica Rapid a jucat:

Pe Stadio Comunale inainte de meciul cu Juventus Torino





Cupa Campionilor Europeni 1967 – 1968
Trakia Plovdiv = (0 –2) - (3 – 0)
Juventus Torino = (0 – 1) - (0 – 0)

Preliminarile Ligii Campionilor
Skonto Riga = (3 – 3) - (1 – 2), Editia 1999 – 2000
Anderlecht = (0 – 0) - (2 – 3), Editia 2003 - 2004

Cupa Cupelor
Landskrona = (3 – 0) - (0 –1), Editia 1972 – 1973
Rapid Viena = (3 –1) - (1 – 1), Editia 1972 – 1973
Leeds United = (1 – 3) - (0 – 5), Editia 1972 – 1973
Anderlecht = (1- 0) - (0 – 2), Editia 1975 – 1976
Grevenmacher = (6 –2) - (2 – 0), Editia 1998 – 1999
Valerengen = (2 – 2) - (0 – 0), Editia 1998 – 1999. In aceasta editie Rapid a ajuns in premiera pentru fotbalul romanesc in primavara europeana !


Cupa Europeana a Oraselor Targuri
OFK Belgrad = (3 – 1) - (1 – 6), Editia 1968 – 1969
Vitoria Setubal = (1- 3) - (1 – 4), Editia 1969 – 1970

Cupa UEFA
Napoli = (0 – 1) - (2 – 0), Editia 1971 – 1972
Legia Varsovia = (4 – 0) - (0 – 2), Editia 1971 - 1972
Tottenham = (0 – 2) - (0 – 3), Editia 1971 - 1972
Internazionale Milano = (1– 3) - (0 – 2), Editia 1993 - 1994
La Valetta = (6 – 2) - (1 – 1), Editia 1994 - 1995
Charleroi = (2 – 0) - (1 – 2), Editia 1994 - 1995
Eintracht = (2 – 1) - (0 – 5), Editia 1994 - 1995
Lokomotiv Sofia = (1 – 0) - (1 – 0), Editia 1996 - 1997
Karlsruhe = (1 – 0) - (1– 4), Editia 1996 - 1997
Mika Astarak = (3 – 0) - (0 – 1), Editia 2000 - 2001
Liverpool = (0 – 1) - (0 – 0), Editia 2000 - 2001
Atlantas = (4 – 0) - (8 – 0), Editia 2001 - 2002
PSG = (0 – 0) - (0 – 1), Editia 2001 - 2002
HIT Gorica = (2 – 0) - (3 – 1), Editia 2002 - 2003
Vitesse = (1 – 1) - (0 – 1), Editia 2002 - 2003

Cupa Balcanica
1964 - 1965 = (1-1) - (2-0) Spartak Plovdiv
1965 - 1966 = (2-0) - (3-3) Farul Constanta

In lunga sa existenta de mai bine de 8 decenii Rapid a aratat lumii intregi ceea ce inseamna poezia, fantezia, bucuria, miracolul, spectacolul de artificii, simfonia-galeriei!

In aceasta lume de pesimism, de chipuri hidoase si abstractiuni, de violente verbale si fizice, de continuu stress, exista RAPID – ETERNUL FARMEC AL VIETII - simbol al clipelor de bucurie si relaxare. !

MULTUMIM RAPID

RAPID UBER ALLES!



sursa www.FZR.ro
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://giulestina.forumz.ro
 
Mitul Rapidului
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Giulestina :: Fotbal Club Rapid Bucuresti :: Istorie-
Mergi direct la: